Odată cu intensificarea concurenței pe piață, mediul de piață al întreprinderilor moderne a suferit schimbări profunde, iar concurența la nivelul întreprinderilor accentuează din ce în ce mai mult concurența bazată pe nevoile clienților. Prin urmare, metodele de producție ale întreprinderilor au trecut treptat către diverse moduri de producție avansate, bazate pe o producție automatizată flexibilă. Tipurile actuale de producție pot fi împărțite aproximativ în trei tipuri: producție cu flux masic, producție multi-varietate în loturi mici și producție cu o singură bucată.

01
Conceptul de producție multi-varietate, în loturi mici
Producția multivarietate, în loturi mici, se referă la o metodă de producție în care există mai multe tipuri de produse (specificații, modele, dimensiuni, forme, culori etc.) ca țintă de producție în perioada de producție specificată și se produce un număr mic de produse din fiecare tip.

În general, în comparație cu metodele de producție în masă, această metodă de producție are o eficiență scăzută, costuri ridicate, automatizare dificilă, iar planificarea și organizarea producției sunt mai complicate. Cu toate acestea, în condițiile unei economii de piață, consumatorii tind să își diversifice hobby-urile, urmărind produse avansate, unice și populare, diferite de altele. Apar produse noi la nesfârșit. Pentru a-și extinde cota de piață, companiile trebuie să se adapteze la această schimbare de pe piață. Diversificarea produselor întreprinderilor a devenit o tendință inevitabilă. Desigur, ar trebui să asistăm la diversificarea produselor și la apariția la nesfârșit a unor produse noi, ceea ce va duce, de asemenea, la eliminarea unor produse înainte de a deveni învechite și de a avea încă valoare de utilizare, ceea ce risipește considerabil resursele sociale. Acest fenomen ar trebui să atragă atenția oamenilor.

02
Caracteristici ale producției multi-varietate, în loturi mici

01
Mai multe soiuri în paralel
Întrucât produsele multor companii sunt configurate pentru clienți, diferite produse au nevoi diferite, iar resursele companiilor sunt de o varietate largă.

02
Partajarea resurselor
Fiecare sarcină din procesul de producție necesită resurse, însă resursele care pot fi utilizate în procesul propriu-zis sunt foarte limitate. De exemplu, problema conflictelor legate de echipamente, întâlnită adesea în procesul de producție, este cauzată de partajarea resurselor proiectului. Prin urmare, resursele limitate trebuie utilizate corespunzător pentru a îndeplini cerințele proiectului.

03
Incertitudinea rezultatului comenzii și a ciclului de producție
Din cauza instabilității cererii clienților, nodurile clar planificate sunt incompatibile cu ciclul complet de lucru uman, mașină, material, metodă și mediu etc., ciclul de producție este adesea incert, iar proiectele cu cicluri insuficiente necesită mai multe resurse, ceea ce crește dificultatea controlului producției.

04
Cererea de materiale se schimbă frecvent, ceea ce duce la întârzieri grave în achiziții
Din cauza introducerii sau modificării comenzii, este dificil ca procesarea externă și achizițiile să reflecte timpul de livrare al comenzii. Din cauza lotului mic și a unei singure surse de aprovizionare, riscul de aprovizionare este extrem de mare.

03
Dificultăți în producția de loturi mici, cu mai multe varietăți

1. Planificarea dinamică a traseului procesului și implementarea liniei de unități virtuale: inserarea comenzilor de urgență, defecțiunea echipamentelor, abaterea de la blocaje.

2. Identificarea și identificarea blocajelor: înainte și în timpul producției

3. Blocaje pe mai multe niveluri: blocajul liniei de asamblare, blocajul liniei virtuale de piese, cum se coordonează și se cuplează.

4. Dimensiunea memoriei tampon: fie restanțe, fie o slabă funcționare anti-interferență. Lot de producție, lot de transfer etc.

5. Programarea producției: luați în considerare nu doar blocajul, ci și impactul resurselor care nu reprezintă blocaj.

Modelul de producție multi-varietate și în loturi mici va întâmpina, de asemenea, numeroase probleme în practica corporativă, cum ar fi:

Producția multi-varietate și în loturi mici face dificilă programarea mixtă
Imposibilitatea de a livra la timp, prea multe ore suplimentare pentru „stingerea incendiilor”
Comanda necesită prea multă urmărire
Prioritatea producției se schimbă frecvent, iar planul inițial nu poate fi implementat.
Creșterea stocurilor, dar adesea lipsa materialelor cheie
Ciclul de producție este prea lung, iar timpul de livrare este extins la infinit

04
Metoda de preparare a planului de producție multi-varietate, în loturi mici

01
Metoda de echilibru cuprinzător
Metoda bilanțului cuprinzător se bazează pe cerințele legilor obiective, pentru a atinge obiectivele planului, pentru a se asigura că aspectele sau indicatorii relevanți din perioada de planificare sunt proporționați, conectați și coordonați corespunzător între ei, utilizând forma unui bilanț pentru a fi determinați prin analize și calcule repetate ale bilanțului. Indicatorii planului. Din perspectiva teoriei sistemelor, aceasta înseamnă menținerea structurii interne a sistemului ordonată și rezonabilă. Caracteristica metodei bilanțului cuprinzător este de a realiza un bilanț cuprinzător și repetat prin indicatori și condiții de producție, menținând un echilibru între sarcini, resurse și nevoi, între părți și întreg și între obiective și termen lung. Este potrivită pentru pregătirea planurilor de producție pe termen lung. Este propice pentru valorificarea potențialului uman, financiar și material al întreprinderii.

02
Metoda cotelor
Metoda cotelor constă în calcularea și determinarea indicatorilor relevanți ai perioadei de planificare pe baza cotei tehnice și economice relevante. Se caracterizează printr-un calcul simplu și o precizie ridicată. Dezavantajul este că este puternic influențată de tehnologia produsului și de progresul tehnologic.

03 Metoda planului rulant
Metoda planului rulant este o metodă dinamică de pregătire a unui plan. Aceasta ajustează planul în timp util, pe baza implementării planului într-o anumită perioadă de timp, luând în considerare schimbările condițiilor de mediu interne și externe ale organizației, și prelungește în consecință planul pentru o anumită perioadă, combinând planul pe termen scurt cu planul pe termen lung. Este o metodă de planificare.

Metoda planului rulant are următoarele caracteristici:

Planul este împărțit în mai multe perioade de execuție, dintre care planurile pe termen scurt trebuie să fie detaliate și specifice, în timp ce planurile pe termen lung sunt relativ aproximative;

După implementarea planului pentru o anumită perioadă de timp, conținutul planului și indicatorii aferenți vor fi revizuiți, ajustați și completați în funcție de implementare și de schimbările de mediu;

Metoda de planificare continuă evită solidificarea planului, îmbunătățește adaptabilitatea planului și îndrumarea către munca efectivă și este o metodă flexibilă și flexibilă de planificare a producției;

Principiul pregătirii planului de laminare este „aproape fin și aproximativ brut”, iar modul de operare este „implementare, ajustare și laminare”.

Caracteristicile de mai sus arată că metoda planului rulant este constant ajustată și revizuită odată cu schimbările cererii pieței, ceea ce coincide cu metoda de producție multi-varietate, în loturi mici, care se adaptează la schimbările cererii pieței. Utilizarea metodei planului rulant pentru a ghida producția de varietăți multiple și loturi mici nu numai că poate îmbunătăți capacitatea întreprinderilor de a se adapta la schimbările cererii pieței, dar poate și menține stabilitatea și echilibrul propriei producției, ceea ce reprezintă o metodă optimă.